În ziua de azi, foarte puţini dintre cei care studiază cu seriozitate problemele morale sau cultural-istorice cu care se confruntă societatea noastră se gândesc să propună şi să accepte ca soluţii preceptele creştinismului istoric. Şi, totuşi, câţiva dintre ei pretind că sunt creştini, că sunt religioşi, deşi ceea ce fac este în contradicţie cu ceea ce cred. Acest dualism este posibil, pentru că am ajuns să considerăm că realitatea se împarte în compartimente. Într-un compartiment, viaţa cultural-politică se desfăşoară de parcă ar fi un demers secular-ştiinţific. În celălalt compartiment, ne păstrăm religia. Ne purtăm de parcă religia ar fi o problemă personală, psihologică, o problemă subiectivă. Rareori se întâmplă ca adevărul duhovnicesc să fie prezentat ca parte a vieţii de zi cu zi, ori ca soluţie la ceea ce numim probleme seculare, politice sau morale.
Autorul
