Cuvinte la Centenarul Marii Uniri. Bucurie, emoţie şi responsabilitate

În anul 2018, am avut bucuria și privilegiul de a fi cu toții contemporani ai Centenarului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. A trecut un secol de la înfăptuirea înaltului ideal de unitate națională, „de-al cărui dor au adormit și moșii și părinții”, cum atât de emoţionant se exprima Octavian Goga. După veacuri întregi de dezbinare și stăpânire străină, a sosit momentul crucial din istoria poporului nostru când s-a format România Mare. Pe o vreme friguroasă, în urmă cu 100 de ani, zeci de mii de români se îndreptau spre cetatea istorică a Alba Iuliei pentru a declara unirea Transilvaniei cu Țara-Mamă și, implicit, formarea statului unitar național. Alături de elitele autohtone ale momentului, în fruntea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, au stat la loc de cinste iluștri sacerdoți ai Bisericii străbune care au luptat cu toată puterea lor pentru apărarea ființei neamului nostru și pentru unitatea spirituală și națională a românilor. († Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei)