Nu aş fi îndrăznit niciodată cu de la mine putere să comentez aceste texte simple, dar fundamentale: Tatăl Nostru, rugăciunea către Sfântul Duh („Împărate Ceresc, Mângâietorule...”) şi rugăciunea de pocăinţă a Sfântului Efrem Sirul. Primul text, extrem de preţios pentru toţi creştinii, iar celelalte două aparţinând patrimoniului Bisericii celei Una, pe care ortodoxia îl păstrează şi îl oferă tuturor. Nu am nici cunoştinţele „tehnice” şi nici calitatea duhovnicească pentru a realiza un astfel de comentariu. Pur şi simplu nu m-am sustras unor cereri precise şi stăruitoare, din dorinţa de a sluji, chiar dacă termenul poate părea învechit. Am reflectat la rugăciunea Tatăl Nostru pentru un Congres al Tineretului Ortodox şi acest text a fost publicat în săptămânalul France – catholique; îi mulţumesc că m-a autorizat să-1 reiau aici. La cererea unui prieten, Părintele Nicolas Ozoline, am prezentat rugăciunea către Sfântul Duh la o emisiune de televiziune, ortodoxă, difuzată chiar în ziua Cincizecimii. Cât despre rugăciunea Sfântului Efrem, am început s-o comentez cu ocazia unei discuţii pe care a trebuit s-o port într-o mănăstire trapistă.
Autorul
