Trăim într-o lume tulburată şi în plin proces de secularizare şi înstrăinare de cele sfinte. Mai mult ca şi oricând lumea este înclinată spre senzualitate, spre trup. În această situaţie poate mulţi se întreabă: mai are asceza monahală vreun sens, mai pot face ceva călugării pentru lume? Eu răspund, fără teama de a greşi, că asceza monahală are sens şi că rostul călugărilor, chiar şi într-o lume modernă şi secularizată, este mare. Atunci când saducheii au vrut să-L pună la încurcătură, ticluind o întâmplare aproape imposibilă cu şapte fraţi care s-au însurat pe rând cu aceeaşi femeie, întrebându-L la înviere a cui va fi ea, Domnul Hristos le răspunde: „vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Căci la înviere nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer” (Matei 22, 29-30). Călugării anticipează acest chip îngeresc încă din lumea aceasta, cu alte cuvinte o iau pe un drum mai scurt înspre ţinta la care trebuie să ajungem cu toţii.
