Sbornicul sau Despre Rugăciunea lui Iisus; de la cea dintâi privire, cartea această e destinată pentru monahi, nevoitori, feţe bisericești. Însă lucrarea rugăciunii este cea dintâi lucrare a fiecărui creștin, zice Episcopul Teofan, ideile și cuvintele căruia nu o dată le citează alcătuitorul Sbornicului. Rugăciunea e respirația duhului. Este respirația în trup; trupul e viu; de se curmă respirația, se curmă viața. La fel și în duh. Este rugăciune – duhul e viu; nu-i rugăciune – duhul n-are viață. Iar când nu-i viață duhovnicească, omul trăiește o viață trupească psihică. Armonia, plinătatea vieții, lipsește, omul se chinuiește și nu pricepe că numai în comuniune cu Prototipul sau el poate afla armonia pierdută, poate afla mulțumirea tuturor năzuințelor sale. Atât timp cât nu avem împărtășirea cu Dumnezeu, atât timp acest lucru nu se simte, omul trebuie să recunoască, faptul că se află în afara scopului său, în afară de destinația sa înaltă. Însă lucrarea rugăciunii este o întreagă știință, este artă dintru arte, după cum ne spun despre acest lucru Sfinții Părinți. Ce este rugăciunea, care este miezul ei, care sunt treptele ei, cum să ne câștigăm deprinderea rugăciunii, ce fel de condiții sunt necesare pentru a ne agonisi adevăratul duh de rugăciune, care sunt roadele rugăciunii – la toate aceste întrebări oferă răspunsuri Sbornicul prin cuvintele și vorbele părinților înțelepți, meșteri ai duhului.
Editorii
