Dacă ar fi să definim evanghelizarea, putem spune că aceasta înseamnă a-L prezenta pe Hristos ca singura năzuință a oamenilor și că fără El nu există sens, nu există viziune creatoare și nu există adevăr. Cu alte cuvinte, evanghelizarea este lansarea unei chemări la începuturi și, în același timp, la încredere; este transmiterea unei invitații divine, deschise, de a-L primi pe Iisus Hristos ca Mântuitor și Restaurator al lumii. Evanghelizarea înseamnă să indici calea cea adevărată și să înțelegi arta de a trăi frumos. Iisus Hristos, la începutul activității Sale publice, a zis: „Eu am venit pentru a evangheliza (a binevesti) săracilor” (Luca 4, 18).
Cel mai mare inconvenient în calea credi-
bilității Evangheliei pentru contemporanii noștri îl constituie prăpastia creată între mesajul și viața Bisericii primare și a membrilor ei. Eficiența mărturiei misionare va fi direct proporțională cu trăirea creștină a iubirii lui Hristos. Trimiterea credincioșilor la reconciliere se realizează prin formula liturgică: În pace să ieșim! aceasta însemnând nu terminarea Liturghiei, ci continuarea acesteia într-o altă formă, înlăuntrul cămării ascunse a inimii, printr-o viață cufundată în viața zilnică a lumii în care trăim – „Liturghia după Liturghie”.
Diacon Răzvan Brudiu
