Scrisori pentru când nimeni nu mai ascultă

Părintele Juvenalie rescrie la propria carte. Și adaug iară și iar gândul cel bun. Suntem dinaintea încercării unui „neliniștit” în duhul lumii. Pe măsură ce trece timpul peste el, Părintele învață. Învață uneori cu ochii în lacrimi, uneori cu privirea departe, spre orizontul Celei de a Doua Veniri. Nimic din ceea ce trăim acum nu se încadrează în gândul liniștii venite de sus, așa cum ne îndeamnă scriitorul nostru. Suntem într-o furtună a bulversării și cred că de aceea prinde bine mesajul cărții acesteia. Liniște, cumințenie și o naivitate pe care Părintele, de pe când era elev de liceu, cam de pe când îl știu, a cultivat-o cu simplitate (Pr. Constantin Necula).