2 volume
Creația poetică a protosinghelului Lazăr Țabra reprezintă o formă de teologie existențială, o teologie exprimată nu prin concepte abstracte, ci prin limbajul trăirii personale. Ea este, în același timp, rugăciune, spovedanie, cateheză și mărturisire. Prin aceste versuri, autorul continuă să slujească, transformând cuvântul poetic într-un spațiu al întâlnirii dintre om și Dumnezeu. Privite în ansamblu, aceste poezii constituie nu doar o operă literară, ci un document spiritual, o mărturie a unei vieți consacrate Altarului și a unei conștiințe care a înțeles poezia ca pe o formă de responsabilitate înaintea lui Dumnezeu. Ele sunt rodul unui talant lucrat cu credință și smerenie și rămân ca o chemare adresată fiecărui cititor de a-și redescoperi propria vocație spirituală și de a intra în dialog cu Dumnezeu, Cel căutat neîncetat de autor în fiecare vers. (Pr. conf. univ. dr. Oliviu Botoi)
