În credința și spiritualitatea ortodoxă, învierea nu există doar ca aşteptare, ci şi ca experienţă de trăire, care se întemeiază pe Taina Crucii. Hristos a biruit prin propria-I moarte moartea şi prin învierea Lui a dăruit omului viaţa veşnică. Troparul Învierii, pe care îl cântăm în noaptea Sfintelor Paști, ne înfăţişează într-o manieră extraordinară înţelesul antropologic al morţii şi Învierii lui Hristos. Moartea este desfiinţată prin moartea însăşi, iar diavolul este biruit cu propria sa armă, astfel încât omul are posibilitatea de a veni în comuniune cu Dumnezeu şi de a afla viaţa cea adevărată.
Gândul pe care l-a avut Anton Huonder când a scris acest volum a fost, cu siguranță, acela de a pune la sufletul și la îndemâna preoților o carte de meditație religioasă şi de trezire a conștiințelor căzute în iureșul și tumultul patimilor. Totodată, această lucrare vine și realizează un itinerariu cronologic al suferinței ca Taină a lui Dumnezeu, a Tainei Crucii, începând din zorii creștinismului și până în zilele noastre. Îl vedem la începuturile creștinismului pe Apostolul Pavel care le scria galatenilor: „M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine” (Galateni 2, 20).
Diacon Răzvan Brudiu
