„Hristos în Liban” este un imn închinat suferinței și sacrificiului, pe care autorul îl așterne pe papirusul memoriei literaturii universale în urma unui sejur de opt luni, petrecut în anul 1979 într-o mănăstire din apropierea Beirutului. Este martor ocular al măcelului la care au fost supuși maroniții din partea musulmanilor, un popor de la început creștin și tot de atunci mai obișnuit cu suferința și cu moartea decât cu viața însăși. Un ostrov creștin într-o mare musulmană, care rezistă la fel ca și cedrii cei veșnici în ora târzie a istoriei, de unde nimeni nu se mai poate salva decât în cer. Au umplut cerul cu sfinți. Au murit cu crucea în mână, pentru că de la început cu cămașa morții s-au îmbrăcat „și nimic nu îi mai sperie, atrage sau ațâța. Nu mai pot fi amorsați”.
† Benedict Bistrițeanul
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei
Vadului, Feleacului și Clujului
